Aş vrea să vă spun câteva cuvinte despre importanţa şi
sfinţenia familiei. Drepţii Ioachim şi Ana şi fiica lor Maria au fost adevărata
familie creştină. Au avut-o târziu, mai la bătrâneţe, ca fruct al rugăciunilor
lor către Dumnezeu, pentru că dacă Dumnezeu este Creatorul vieţii, El este şi
Cel care binecuvintează naşterea de prunci. De aceea Maica Domnului a primit o
educaţie frumoasă de la părinţii ei care au murit, însă, lăsând-o foarte tânără
iar după tradiţie a fost educată la templul din Ierusalim unde era şi şcoală şi
unde a învăţat carte. Prin ea să ne explicăm de ce iudeii, în vremea
Mântuitorului, se întrebau de unde ştie Acesta atâta carte şi atîta Scriptură,
că n-a fost la nici o şcoală. Şi aşa este. Iisus n-a urmat nici o şcoală. De
unde ştia carte? După toate probabilităţile de la Maică Sa. Aşa cum eu însumi,
când aveam vreo cinci ani şi jumătate, poate şase am simţit în mine gustul de a
citi. Dar până să merg la şcoală mai trebuia să treacă un an şi jumătate, poate
doi. Şi atunci am rugat-o pe maică-mea, care, deşi fiică de preot, avea doar
două clase primare. Era iarnă şi ţesea la război. Eu am găsit un caiet ş-un
creion şi mă duceam şi spuneam: Mămico, fă-mi litera „A”. Şi ea oprea suveica
şi acolo pe pânza de la războiul de ţesut îmi scria litera „A”. Şi zicea: ăsta
e „A”, ăsta e „B”, ăsta e „C” şi aşa am învăţat tot alfabetul de la maică-mea,
din mâna ei bătrână. Restul le-am combinat eu, literele între ele şi cuvintele
între ele. Şi mai târziu am devenit scriitor. Dar începutul a fost la
maică-mea. Acesta este rolul părinţilor în viaţa copiilor. Este foarte
importantă această instituţie a familiei care este şi sfântă în acelaşi
timp. Familia are la bază Taina
Cununiei, iar Cununia este singura taină pe care nu a întemeiat-o Domnul Iisus
Hristos şi nici Sfinţii Apostoli. A întemeiat-o Însuşi Dumnezeu Tatăl. Atunci
când i-a făcut pe primii oameni, Adam şi Eva şi cum ne spune Sfânta Scriptură,
i-a binecuvântat şi le-a poruncit: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi
pământul şi-l faceţi să rodească”. Aşa s-a întemeiat familia, începutul
neamului omenesc, prin binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea în Vechiul
Testament familia era sfântă şi multă vreme în viaţa creştinilor până când
încetul cu încetul a început să se dilueze. Chiar şi în lumea păgână familia
era sacră. Vă aduceţi aminte despre Cornelia, mama grahilor. Era o soţie de
nobil din cetatea Romei şi la o reuniune a nobililor toate doamnele au venit cu
bijuterii cu salbe la gât, cu brăţări de aur şi ea a venit îmbrăcată simplu cu
cei doi copii ai ei. Şi a fost întrebată: Bine dar şi tu eşti bogată şi ai
bijuterii acasă, de ce n-ai venit cu ele. Iar ea i-a strâns lângă ea pe cei doi
copii şi a spus: Acestea sunt bijuteriile mele. Iar aceştia au fost educaţi de
mama lor şi au devenit mari bărbaţi politici în cetatea Romei. Din păcate
familia noastră începe să se destrame. Sunt tot mai puţine căsniciile care trec
şi pragul Bisericii după ce l-au trecut pe cel al primăriei sau al notarului
public. După statisticile pe care le avem, chiar când se încheagă,
căsătoriile se destramă repede. Din trei
căsătorii în două intervin divorţuri. Copii se nasc din ce în ce mai puţini.
Odată cu libertatea prost înţeleasă, au început avorturile. Peste 1500000 de
copii au fost sacrificaţi din pântecele maicii lor. Aşa s-a produs scăderea
populaţiei şi dacă acest ritm al avorturilor se va menţine, după statisticile
făcute până acum peste 15-20 de ani ne vom împuţina ca popor la 18 milioane.
Familia nu este doar o problemă de credinţă şi de religie, ci şi o problemă de
naţie, o problemă de popor român, o problemă de supravieţuire. Suntem datori să
facem toate eforturile ca să redresăm familia care se destramă. Familia
înseamnă părinţi şi copii laolaltă, nu doar părinţi care au copii şi nu mai au
grijă de ei, şi nu doar copii care au părinţi, de care nu mai înţeleg să
asculte. Există aşadar, o coeziune sfântă între cei ce au dat naştere copiilor
şi copiii care trebuie să fie recunoscători pentru că au primit viaţă prin
părinţii lor. Ni-i fură societatea şi ni-i fură năravurile rele. Copiii merg la
şcoală şi chiar dacă în sala de clasă există o icoană, copiii sunt atraşi de
discotecă, alcool, de sexualitate şi de droguri. Şi acestea din urmă de obicei
câştigă, nu icoana din perete. De ce? Copilul o vrea-n perete, dar pentru că
părinţii nu s-au îngrijit să-i dea copilului cei şapte ani de acasă şi aceasta
înainte de a merge la şcoală.
Învăţământul
de astăzi are foarte multe carenţe şi numai de educaţia copiilor nu se ocupă,
aproape nici de carte. Nu se învaţă cum trebuie să se înveţe nici în şcoli şi
nici în universităţi. Dar credinţa se primeşte din braţele mamei. Celelate se
adaugă treptat, încetul cu încetul. Pot adăuga aici şi mărturisirea mea, că eu
tot de la mama mea am primit credinţa. Mi-amintesc de la vârsta pe cînd aveam
trei ani, poate patru, şi maică-mea pe noi copiii ne închina la icoanele din
perete. Ne lua de subţioară şi zicea aşa: Ajută Doamne cu bine, al doilea cu
sănătate, al treilea Sfânta Treime să ne fie-ntr-ajutor şi ne punea să sărutăm
icoanele şi să ne închinăm. Am 86 de ani şi n-am uitat cuvintele mamii cu care
mă-nchinam la icoane. Unde sunt copiii noştri şi unde sunt mamele de astăzi.
Părinţii sunt aceia care îi dau primii credinţa copilului şi dacă i-o dă el nu
mai piere. Şcoala adaugă cât poate să adauge, ora de religie şi ea cât poate să
adauge, dar adevărata temelie a credinţei o dă mama şi dacă se poate şi tata.
De aceea fac un apel călduros şi sincer, de dragul nostru ca popor creştin să
reîntemeiem soliditatea familiei în ţara noastră. Prin aceasta vom întări
societatea, vom întări democraţia şi înţelesul libertăţii în adevăratul ei sens
şi vom putea să privim cu mai multă încredere în viitorul nostru. Nu avem
dreptul să disperăm, dacă pierdem şi speranţa atunci nu mai avem nimic de
câştigat. De aceea să ne aducem aminte de Sfinţii Ioachim şi Ana, care au
născut-o prin binecuvântarea lui Dumnezeu pe Sfânta Fecioară Maria, pe Maica
Domnului. Au educat-o, i-au dăruit-o templului, templul a dăruit-o Bisericii şi
ea este cea care L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Căsnicia
este binecuvântată de Dumnezeu prin Biserică prin Taina Cununiei iar scopul
este acela de a naşte prunci, dar nu doar de a-i naşte ci şi de a-i creşte.
*Predică rostită cu ocazia resfințirii Bisericii din Prundu Bârgăului, în data de 09.09.2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu