Ultimele decizii ale Sfântului Sinod trebuie să recunosc că m-au descumpănit, ca să nu zic că m-au smintit de-a dreptul. Nu era momentul acestor discuţii legate de "reechilibrarea teritorială" a mitropoliilor din Transilvania. În sud oamenii erau înzăpeziţi, ne aflăm în plină iarnă, într-o criză financiară profundă. Discuţiile trebuiau direcţionate înspre aceste realităţi ale mădularelor suferinde din trupul eclesial. Desigur, în comunicat s-a vorbit şi despre aceste suferinţe şi încercări. Dar s-a vorbit, concret nu s-a făcut nimic, cu excepţia reechilibrării teritoriale a Mitropoliilor din Cluj. Aceste discuţii au fost oricum mai importante decât celelalte pentru ei. Impresia generală a credincioşilor, a turmei este aceasta: păstorilor nu le pasă. Şi nu poate fi ceva mai dureros. Aşteptăm prima duminică din post când şi cei înzăpeziţi şi cei obidiţi vor contribui pentru fondul central misionar. O vor face fără nici o rezervă pentru că ei îşi iubesc păstorii care nu sunt atât de buni. Descumpănirea mea oricum nu va schimba nimic, dar am încredere că există ierarhi care mai comunică cu Dumnezeu şi care mai ţin adevărul. Dumnezeu va lucra prin ei şi asta mă mângâie. De aceea în loc de a-i mustra pe cei ce nu sunt cum trebuie, pentru a nu cădea eu însumi în păcat m-am gândit să-i laud pe cei care merită.
În acest articol aş vrea să-l evidenţiez pe Î.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
N-aş putea spune că-l cunosc bine, dar cam tot ce am văzut la el şi am auzit despre el sunt lucruri bune. Întâi de toate a fost un statornic şi recunoscător ucenic al P.F. Teoctist. Nu l-a părăsit, nu l-a trădat (cum au făcut-o alţii), ci a încercat să înveţe numai ce a fost bun de la el. A fost un ierarh care a căutat să-i fie aproape mitropolitului Bartolomeu pentru că vedea că un ierarh are multe de învăţat de la el. A fost aproape de Pr. Arsenie Papacioc fiind conştient de necesitatea unui duhovnic care să echilibreze stările sufleteşti ale unui om, fie el şi ierarh. A lăsat urme adânci în conştiinţa celor pe care i-a păstorit în Oltenia şi a reuşit în timp record să se facă iubit în pravoslavnica Moldovă. A adus linişte sufletească şi pace şi slujeşte cu credinţă şi devotament Sfânta Liturghie în fiecare dimineaţă. Este aproape de preoţii săi, de credincioşi şi aproape de Dumnezeu. Port în suflet o imagine deosebit de frumoasă, imagine de la instalarea Î.P.S. Andrei ca Mitropolit al Clujului. După Sfânta Liturghie în incinta arhiepiscopiei, în sala Nicolae Ivan, ierarhii se dezbrăcau de odăjdii, iar la ieşire erau înconjuraţi de jurnalişti. În vreme ce unii dădeau interviuri, iar alţii erau nerăbdători să se aşeze la masă, Î.P.S. Teofan a ieşit smerit s-a dus la cripta ierarhilor unde a aprins o lumânare şi a spus o rugăciune la locul de odihnă al Mitropolitului Bartolomeu. El este unul din ierarhii care păstrează vie comuniunea cu divinitatea şi-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l păzească întru mulţi şi fericiţi ani.
În acest articol aş vrea să-l evidenţiez pe Î.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
N-aş putea spune că-l cunosc bine, dar cam tot ce am văzut la el şi am auzit despre el sunt lucruri bune. Întâi de toate a fost un statornic şi recunoscător ucenic al P.F. Teoctist. Nu l-a părăsit, nu l-a trădat (cum au făcut-o alţii), ci a încercat să înveţe numai ce a fost bun de la el. A fost un ierarh care a căutat să-i fie aproape mitropolitului Bartolomeu pentru că vedea că un ierarh are multe de învăţat de la el. A fost aproape de Pr. Arsenie Papacioc fiind conştient de necesitatea unui duhovnic care să echilibreze stările sufleteşti ale unui om, fie el şi ierarh. A lăsat urme adânci în conştiinţa celor pe care i-a păstorit în Oltenia şi a reuşit în timp record să se facă iubit în pravoslavnica Moldovă. A adus linişte sufletească şi pace şi slujeşte cu credinţă şi devotament Sfânta Liturghie în fiecare dimineaţă. Este aproape de preoţii săi, de credincioşi şi aproape de Dumnezeu. Port în suflet o imagine deosebit de frumoasă, imagine de la instalarea Î.P.S. Andrei ca Mitropolit al Clujului. După Sfânta Liturghie în incinta arhiepiscopiei, în sala Nicolae Ivan, ierarhii se dezbrăcau de odăjdii, iar la ieşire erau înconjuraţi de jurnalişti. În vreme ce unii dădeau interviuri, iar alţii erau nerăbdători să se aşeze la masă, Î.P.S. Teofan a ieşit smerit s-a dus la cripta ierarhilor unde a aprins o lumânare şi a spus o rugăciune la locul de odihnă al Mitropolitului Bartolomeu. El este unul din ierarhii care păstrează vie comuniunea cu divinitatea şi-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l păzească întru mulţi şi fericiţi ani.
sa traiesti parinte intru multi ani
RăspundețiȘtergereMukta dreptate aveti in acest articol, si referitor la nepasarea ierarhilor si referitor la persoana Ierarhului Teofan.
RăspundețiȘtergereEu l-am cunoscut personal, cat a fost episcop vicar slujea duminica de duminica la Man Antim, unde eu ma duceam la slujba. Este un om cald, smerit. prietenos, amabil, care iti raspunde daca il intrebi ceva.
Daca tot ati vorbit de nepasarea unora dintre ierarhiii sinodului, doresc sa fac o comparatie. Dupa ce a trecut primul an (cu aproximatie) al crizei economice din Romania, am citit pastoralele de Craciul ale Patriarhului si a mitropolitului Teofan. Mitropolitul a amintit de suferinta oamenilor, impartasea in randurile sale durerea provocata de problemele societatii, puncta faptul ca nu trebuie sa ne pierdem speranta in purtarea de grija a lui dumnezeu.
Insa patriarhul s-a multumit sa doar faca un comentariu filozofic la sarbatoarea Craciunului, din care omul de rand nu cred ca a ramas cu mare lucru, nimic practic pentru oameni, nicio pomenire a situatiei sociale dificile prin care treceau romanii. Singurul lucru practic pe care l-a pomenit a fost contruirea catedralei din Bucuresti, la care eram indemnati sa contribuim.
Aceasta este diferenta dintre IPS Teofan si alti membrii ai sinodului.