joi, 23 februarie 2012

Urmaşul Mitropolitului Bartolomeu,


În testamentul Mitropolitului Bartolomeu ni se spune aşa: La cârma Mitropoliei îmi doresc un urmaş vrednic şi demn, credincios Bisericii Ortodoxe, responsabil, integru, adversar al corupţiei de orice fel si sub orice formă, care să continue şi să desăvârşească ceea ce am început eu. Auzind aceste cuvinte încercam anul trecut, gândindu-mă la posibilul succesor al părintelui Bartolomeu, să găsesc omul potrivit din Sfântul Sinod care să se încadreze în rigorile testamentului. Erau vehiculate nume, se ştia că unul din episcopii vicari de la Cluj îşi doreşte cu tot dinadinsul să urmeze în scaunul arhiepiscopal şi mitropolitan al Clujului, se făceau speculaţii legate de anumite jocuri de culise, mă rog, o telenovelă tipic românească. Unii vedeau un deznodământ tragic, un testament şi moştenire călcate în picioare de un succesor al cărui pincipal obiectiv ar fi fost să şteargă cu orice preţ urmele fostului, iarăşi o tendinţă tipic românească.
La un an după mi-am dat seama că testamentul mitropolitului Bartolomeu a fost de fapt o rugăciune pe care Dumnezeu a împlinit-o. Nu ştiu ce ar fi făcut sau cum sunt alţi ierarhi, dar cred că Î.P.S. Andrei Andreicuţ se încadrează cu fidelitate în cadrele fixate de testament şi cred cu tărie că aceasta ar fi fost şi alegerea părintelui mitropolit Bartolomeu.
Nimeni nu poate contesta faptul că Î.P.S. Andrei este credincios Bisericii Ortodoxe. Iubitor al Sfintei Scripturi, al scrierilor Sfinţilor Părinţi şi al rânduielilor bisericeşti îl vedem cu timp şi fără timp ostenindu-se pentru bunul mers al lucrurilor. Îşi face timp pentru preoţi şi pentru credincioşi, îi ascultă, îi povăţuieşte, îi mustră după caz. Insistă pentru o viaţă duhovnicească autentică în familiile preoţilor şi ale credincioşilor. În sânul comunităţilor pe care preoţii le păstoresc îşi doreşte o atmosferă autentic creştină conformă cu viaţa primelor comunităţi creştine. Pentru aceasta îşi îndeamnă preoţii spre o activitate catehetică susţinută. Nu a îngreunat parohiile cu taxe suplimentare, nu cultivă cultul personalităţii, dimpotrivă, purtarea lui este simplă, smerită. Este un mijlocitor eficient între preoţi şi autorităţi. Are o purtare demnă şi respectă memoria înaintaşilor lui. Mergând într-o audienţă la reşedinţa mitropolitană am observat faptul că nu a dat jos tabloul fostului mitropolit pentru a-l pune pe al său, ci s-a mulţumit să-l aşeze pe al său mai jos. Acest simplu fapt arată, dacă vreţi, programul noului mitropolit şi anume acela de a continua şi desăvârşi munca celuilalt.
Sunt sigur că are mai multe calităţi decât acestea pe care le-am pomenit, calităţi pe care le voi descoperi şi de acum înainte, dar mă opresc aici cu mulţumirea sufletească că prin vrerea lui Dumnezeu testamentul mitropolitului Bartolomeu s-a respectat, cel puţin în ceea ce priveşte succesorul său. Mă mângâie faptul că alături de Î.P.S. Teofan, cel evocat în articolul precedent şi alături de alţii pe care-i voi evoca de aici înainte, vor apăra credinţa adevărata în faţa atacurilor din afară, dar mai ales celor din interior.

marți, 21 februarie 2012

Chipuri de ierarhi ai lui Dumnezeu şi ai oamenilor,


Ultimele decizii ale Sfântului Sinod trebuie să recunosc că m-au descumpănit, ca să nu zic că m-au smintit de-a dreptul. Nu era momentul acestor discuţii legate de "reechilibrarea teritorială" a mitropoliilor din Transilvania. În sud oamenii erau înzăpeziţi, ne aflăm în plină iarnă, într-o criză financiară profundă. Discuţiile trebuiau direcţionate înspre aceste realităţi ale mădularelor suferinde din trupul eclesial. Desigur, în comunicat s-a vorbit şi despre aceste suferinţe şi încercări. Dar s-a vorbit, concret nu s-a făcut nimic, cu excepţia reechilibrării teritoriale a Mitropoliilor din Cluj. Aceste discuţii au fost oricum mai importante decât celelalte pentru ei. Impresia generală a credincioşilor, a turmei este aceasta: păstorilor nu le pasă. Şi nu poate fi ceva mai dureros. Aşteptăm prima duminică din post când şi cei înzăpeziţi şi cei obidiţi vor contribui pentru fondul central misionar. O vor face fără nici o rezervă pentru că ei îşi iubesc păstorii care nu sunt atât de buni. Descumpănirea mea oricum nu va schimba nimic, dar am încredere că există ierarhi care mai comunică cu Dumnezeu şi care mai ţin adevărul. Dumnezeu va lucra prin ei şi asta mă mângâie. De aceea în loc de a-i mustra pe cei ce nu sunt cum trebuie, pentru a nu cădea eu însumi în păcat m-am gândit să-i laud pe cei care merită.
În acest articol aş vrea să-l evidenţiez pe Î.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
N-aş putea spune că-l cunosc bine, dar cam tot ce am văzut la el şi am auzit despre el sunt lucruri bune. Întâi de toate a fost un statornic şi recunoscător ucenic al P.F. Teoctist. Nu l-a părăsit, nu l-a trădat (cum au făcut-o alţii), ci a încercat să înveţe numai ce a fost bun de la el. A fost un ierarh care a căutat să-i fie aproape mitropolitului Bartolomeu pentru că vedea că un ierarh are multe de învăţat de la el. A fost aproape de Pr. Arsenie Papacioc fiind conştient de necesitatea unui duhovnic care să echilibreze stările sufleteşti ale unui om, fie el şi ierarh. A lăsat urme adânci în conştiinţa celor pe care i-a păstorit în Oltenia şi a reuşit în timp record să se facă iubit în pravoslavnica Moldovă. A adus linişte sufletească şi pace şi slujeşte cu credinţă şi devotament Sfânta Liturghie în fiecare dimineaţă. Este aproape de preoţii săi, de credincioşi şi aproape de Dumnezeu. Port în suflet o imagine deosebit de frumoasă, imagine de la instalarea Î.P.S. Andrei ca Mitropolit al Clujului. După Sfânta Liturghie în incinta arhiepiscopiei, în sala Nicolae Ivan, ierarhii se dezbrăcau de odăjdii, iar la ieşire erau înconjuraţi de jurnalişti. În vreme ce unii dădeau interviuri, iar alţii erau nerăbdători să se aşeze la masă, Î.P.S. Teofan a ieşit smerit s-a dus la cripta ierarhilor unde a aprins o lumânare şi a spus o rugăciune la locul de odihnă al Mitropolitului Bartolomeu. El este unul din ierarhii care păstrează vie comuniunea cu divinitatea şi-l rugăm pe Bunul Dumnezeu să-l păzească întru mulţi şi fericiţi ani.